Vârsta reală a berăriilor germane
Ce scrie pe etichetă și ce arată documentele
Multe berării germane își trec pe etichetă un an vechi și rotund. Am pus 13 dintre ele alături de documente, pe surse germane. Aici afli ce revendică fiecare berărie, ce arată documentele și ce e sigur.
Cu cât anul e mai vechi, cu atât dovada e mai slabă
Pentru fiecare berărie am pus trei întrebări: ce an revendică, ce spune documentul și ce e sigur. Sursele sunt enciclopedia Historisches Lexikon Bayerns, Wikipedia germană, site-urile berăriilor și Oxford Companion to Beer.
Citește totArată mai puțin
Din documente iese o regulă. Cu cât o berărie germană revendică o vechime mai mare, cu atât dovada e mai slabă. Weihenstephan revendică 1040 și se sprijină pe un fals din secolul al XVII-lea. Hacker-Pschorr revendică 1417 pe o eroare pe care o recunosc chiar sursele germane. Tegernsee revendică 1050, dar nu figurează pe inventarul ducal din 1604.
Berăriile mai tinere stau mai bine. Warsteiner revendică 1753 și are chitanța: un fermier pe nume Antonius Cramer a fost impozitat pe berea pe care o vindea. Un registru fiscal e o dovadă solidă, fiindcă nimeni nu falsifică acte ca să plătească mai multe taxe. În general, berăriile moderne din tabel au documente mai bune decât cele monastice medievale.
Explicația ține de istoria actelor. Mănăstirile au falsificat documente în masă în Evul Mediu târziu și la începutul epocii moderne, ca să obțină privilegii și scutiri de taxe; abația Lambach, de pildă, a produs falsuri în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Cele „trei berării din anul 820” ale abației St. Gallen se sprijină pe planuri de arhitectură a căror interpretare e disputată, iar niciun document nu arată că au funcționat. De aceea, istoricii tratează ca suspectă orice mențiune a unor drepturi de bere de dinainte de secolul al XVI-lea, până la proba contrarie.
Asta nu face berăriile mai puțin vechi. Au sute de ani și o istorie mai încâlcită, și mai interesantă, decât numărul rotund de pe etichetă. De aceea, pe paginile berăriilor de pe acest site nu scriem niciun an de fondare ca fapt simplu, ci ce revendică berăria, ce spune documentul și ce e sigur: la Weihenstephan, Tegernsee, Augustiner, Hacker-Pschorr, Andechs și Paulaner.
Anul de pe etichetă și atestarea sigură
Tabelul pune alături, pentru cele 13 berării, anul pe care îl revendică, ce arată documentele și prima atestare sigură.
| Berăria | Anul revendicat | Ce arată documentele | Prima atestare sigură |
|---|---|---|---|
| Weihenstephan | 1040 | Fals documentar: actele create de abatele Georg Tanner între 1616 și 1640 | 1675 |
| Tegernsee | 1050 | Nedocumentat; berăria lipsește de pe inventarul ducal din 1604 | 1675 |
| Augustiner | 1328 | Anul e contestat, iar sursele diferă | 1411 |
| Franziskaner | 1363 | Prima mențiune a unei berării civile de lângă mănăstire, nu a unei berării monastice | 1363, prima mențiune |
| Hacker-Pschorr | 1417 | O eroare de interpretare, admisă de sursele germane | 1738 |
| Andechs | 1455 | Solid; indicii de bere încă din secolul al XII-lea | 1458 |
| Paulaner | 1634 | Document real, dar e prima atestare a vânzării; călugării făceau bere pentru ei din 1627 | 24 februarie 1634 |
| Warsteiner | 1753 | Solid: o înregistrare fiscală | 1753 |
| Rothaus | 1791 | Solid: registrele mănăstirii St. Blasien | 1790–1791 |
| Krombacher | 1803 | Solid, cu o nuanță: activitatea e probabil mai veche | 4 februarie 1803 |
| Bitburger | 1817 | Solid: genealogia familiei | 1817 |
| Jever | 1848 | Anul e solid, fondatorul nu se poate confirma | 1848 |
| Erdinger | 1886 | Solid, dar numele Erdinger apare abia în 1949 | 1886 |
Ce spun documentele, berărie cu berărie
Weihenstephan
Citește totArată mai puțin
Weihenstephan revendică anul 1040 pe baza unor documente create de abatele Georg Tanner între 1616 și 1640, pe care istoricii le recunosc drept falsuri. Același fals susținea și revendicarea pentru 1146. Prima dovadă documentară verificabilă a producției de bere la Weihenstephan datează din 1675, într-un document de confirmare electorală. Falsul a fost publicat mai târziu, cu bună-credință, în Monumenta Boica, iar istoricul Bodo Uhl a scris despre el în 1979, în lucrarea „Überlieferung und Fälschung von Urkunden”.
Tegernsee
Berăria de la Tegernsee revendică anul 1050, dar anul nu e documentat, iar berăria nu figurează pe inventarul ducal din 1604. Prima atestare verificabilă a berii de acolo datează din 1675, printr-un document de confirmare electorală, același an în care e atestată și berea de la Weihenstephan.
Augustiner
Augustiner-Bräu își datează originea în 1328, an legat de mutarea breslei brutarilor în taverna mănăstirii augustiniene după incendiul din 1327. Sursele diferă asupra cât de solid este atestat acel an; enciclopedia Historisches Lexikon Bayerns indică 1411 ca prima atestare sigur verificabilă a berăriei.
Franziskaner
Franziskaner revendică anul 1363, prima mențiune a berarului Seidel Vaterstetter ca proprietar al unei berării situate lângă mănăstirea franciscană din München. Spre deosebire de Weihenstephan sau Paulaner, Franziskaner nu a fost niciodată o berărie monastică: a fost o berărie civilă care și-a luat numele de la vecinătatea mănăstirii. Familia Sedlmayr a preluat-o treptat: Joseph Sedlmayr a cumpărat acțiuni în 1858 și a devenit proprietar unic în 1861. În 1922, Spaten-Brauerei și Franziskaner-Leist-Bräu s-au unit într-o societate pe acțiuni. În 1997 grupul s-a combinat cu Löwenbräu, iar în 2003 a fost vândut grupului Interbrew, azi AB InBev. Berea se produce și astăzi la Spaten-Franziskaner-Bräu din München.
Hacker-Pschorr
Berăria Hacker din München revendică anul 1417, dar sursele germane de specialitate contestă această dată ca rezultând dintr-o posibilă eroare de interpretare, iar anul exact de fondare rămâne necunoscut. Cea mai veche atestare sigură a unei activități de bere pe locul actual datează din 1738, când hangiul Simon Hacker a achiziționat Probstbrauerei. În 1797, Joseph Pschorr a cumpărat berăria de la familia Hacker, iar cele două berării s-au unit în 1972.
Andechs
Klosterbrauerei Andechs își leagă tradiția de anul 1455, când călugări benedictini veniți de la Tegernsee au preluat mănăstirea. Drepturile oficiale de bere au fost confirmate în 1458, prin Stiftsbrief-ul ducelui Albrecht III. Există însă indicii de activitate anterioară: un document din 1438 privind taxa de tavernă, iar Oxford Companion to Beer menționează dovezi de bere la Andechs încă din secolul al XII-lea. E singura berărie din tabel care revendică mai puțin decât ar putea; restul poveștii e în ghidul Kloster Andechs.
Paulaner
Paulaner își leagă originea de anul 1634, când berarii civili din München au depus, pe 24 februarie, o plângere la consiliul orașului împotriva berii vândute de călugării Ordinului Minimilor de la mănăstirea Neudeck ob der Au. Călugării ocupaseră mănăstirea din 1627 și produceau bere pentru uz propriu; 1634 este prima atestare documentară a vânzării.
Sursele mai confirmă câteva date: în 1751, electorul Maximilian III Joseph le-a îngăduit călugărilor să servească bere în public de ziua Sfântului Francisc de Paola, pe 2 aprilie; numele Salvator apare în 1773; iar în 1799 mănăstirea s-a autodizolvat, neputând plăti impozitele de război. Ce e Paulaner Salvator azi afli pe pagina berii.
Berăriile mai tinere
Warsteiner își sprijină anul 1753 pe o înregistrare fiscală: fermierul Antonius Cramer, impozitat prima dată pe berea produsă și vândută. La Rothaus, abatele Martin Gerbert, prinț-abate de St. Blasien, hotărăște în decembrie 1790 începerea încercărilor, iar berea se face la scară din 1792. Krombacher are prima mențiune documentară pe 4 februarie 1803, cu Johannes Haas; un regulament din 1618 obliga însă orice han care servea bere să aibă berărie și moară de malț proprii, iar familia Haas avea hanul dinainte, deci activitatea e probabil mai veche.
La Bitburger, genealogia e clară: Johann Peter Wallenborn, care a trăit între 1784 și 1839, apoi fiica lui, Elisabeth, căsătorită cu Ludwig Bertrand Simon, iar în 1876 preia Theobald Simon. La Jever, anul 1848 e solid, dar fondatorul nu a putut fi confirmat. Erdinger a fost întemeiată în 1886 de Johann Kienle, dar numele Erdinger apare abia în 1949, sub Franz Brombach, care cumpărase berăria în 1935: e o discontinuitate de nume, nu un fals.
Același an, 1675, la Tegernsee și Weihenstephan
Tegernsee și Weihenstephan au prima atestare verificabilă în același an, 1675, amândouă printr-un document de confirmare electorală. Nu pare o coincidență: se poate să fi existat un act administrativ bavarez din 1675 prin care drepturile de bere au fost confirmate sau înregistrate din nou, ceea ce ar explica de ce istoria documentată a atâtor berării bavareze începe brusc atunci. E o ipoteză, nu o concluzie. Cum s-a legat berea de Bavaria de-a lungul secolelor, de la lege la grădinile de bere, afli din ghidul despre cultura berii bavareze.