Stiluri de bere bavareză

Ce deosebește stilurile de bere bavareză

Prima împărțire o face drojdia. Lagerele fermentează jos, la rece, și se maturează apoi săptămâni la temperaturi apropiate de zero, de unde gustul lor curat; berile de fermentație înaltă lucrează la temperaturi mai ridicate, iar drojdia lasă în ele esteri și fenoli, adică arome de fructe și de condimente. De unde vine drojdia de lager și de ce se poartă altfel afli din articolul despre drojdia de lager. După drojdie vin malțul, care dă culoarea și corpul, hameiul, care dă amăreala, și tăria. Cum se face berea, de la decocție și hamei la spumă, povestesc articolele din Cronici.

Münchner Hell e lagerul blond al Münchenului: malț pal, hamei cu măsură, un gust moale și un final curat. A apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, când berăriile orașului au răspuns modei berilor de tip Pils cu o blondă proprie, iar cum a desenat apa diferența dintre cele două afli din articolul Helles vs Pilsner. Hameiul lui vine de obicei din Hallertau; soiurile de acolo sunt descrise în ghidul despre hameiul din Hallertau.

Hefeweizen e berea de grâu cu drojdie: cel puțin jumătate malț de grâu, fermentație înaltă și nicio filtrare, de unde tulbureala numită naturtrüb și aromele de banană și cuișoare. Turnarea ține de stil: Weizenglas-ul se clătește cu apă rece și se umple încet, iar drojdia de pe fundul sticlei se toarnă la sfârșit, cum arată ghidul despre cum se toarnă un Weissbier.

Doppelbock-ul e tot un lager, dar pornește de la un must mult mai bogat, așa că iese dens, dulce și tare, cu note de caramel și prune uscate. Se leagă de călugării Paulani din München și de tradiția postului, poveste spusă în articolul despre Doppelbock și Postul Mare. La celălalt capăt stau Kellerbier și Zwickel, lagerele tinere și nefiltrate ale Franconiei, maturate în varianta clasică fără dopul etanș al butoiului și băute proaspete; cum se deosebesc de Zoigl afli din ghidul Kellerbier, Zwickel și Zoigl.

Pe listă stă și Spezi, care nu e bere: e amestecul de cola și limonadă de portocale care se bea în grădinile de bere, lângă halbe. Celelalte stiluri germane, de la Pils și Märzen la Rauchbier și Eisbock, sunt puse într-un tabel, cu drojdia, culoarea, gustul și tăria fiecăruia, în ghidul despre tipurile de bere germană. Dacă alegi după culoare sau după pahar, nu după rețetă, pornește de la berea bavareză pe categorii, iar dacă alegi după marcă, de la berăriile din catalog.