Doppelbock și postul mare

Tradiția spune că berea tare îi ținea pe călugări în timpul postului dinainte de Paște, când mâncau puțin: o bere densă, cu mult extract de malț, hrănea. De aici porecla de pâine lichidă, Flüssiges Brot, și vorba latinească „Liquida non frangunt ieiunium”, lichidele nu rup postul. E o tradiție, nu un document, dar a rămas lipită de stil. Ce definește stilul Doppelbock ca bere, de la must la culoare, e pe pagina lui.

Numele Salvator, „Mântuitorul”, apare în 1773. Paulaner îl numește părintele tuturor berilor Doppelbock, iar numele îl poate folosi numai Paulaner. Celelalte berării și-au botezat berile tari cu aceeași terminație: Augustiner are Maximator, Spaten are Optimator, Ayinger are Celebrator, iar Hacker-Pschorr, Animator. Terminația „-ator” a ajuns semnul după care recunoști un Doppelbock bavarez pe raft. În catalogul BierMania, originalul e Paulaner Salvator.

În München, sezonul berilor tari, Starkbierzeit, cade tot primăvara, în postul mare, când berăriile își scot Doppelbock-urile la butoi. Numele stilului vine, după etimologia acceptată, de la orașul Einbeck din Saxonia Inferioară, a cărui bere tare era căutată la München: în graiul bavarez, berea „ainpöckisch” a devenit „Bock”. Cum „Bock” înseamnă și țap, țapul a ajuns pe multe etichete.

Tăria vine din must. Un Doppelbock pornește de la un must mult mai bogat în extract decât al unei beri obișnuite, iar multe berării îl fac prin decocție: o parte din plămadă se fierbe separat și se întoarce în cazan, ceea ce adâncește culoarea și notele de caramel, pe larg în articolul despre decocția bavareză. Ghidul de stiluri BJCP dă stilului 7–10% alcool și o amăreală mică, de 16–26 IBU. Există și o variantă mai concentrată, obținută prin înghețare, cu articolul ei, Eisbock.